Viaţa are un şablon, şi e bine să-l înţelegi. Fiziologii spun că, din şapte în şapte ani, corpul şi mintea trec printr-o criză de schimbare. La fiecare şapte ani, toate celulele din corp se schimba, se reînnoiesc. De fapt, dacă trăieşti şaptezeci de ani, durata medie de viaţă, corpul tău moare de zece ori. În fiecare al şaptelea an al vieţii, totul se schimba – este exact ca schimbarea anotimpurilor. În şaptezeci de ani, cercul e complet. El are zece diviziuni.
La douăzeci şi unu de ani, dacă totul decurge normal, şi adolescentul nu este forţat de societate să facă ceva care nu este firesc, adolescentul devine tânăr, e interesat mai mult de sătuţul social decât de iubire. Are ambiţii, vrea un Rolls Royce, vrea o casă mare, vrea să fie un om de succes, un Rockefeller, un prim ministru. Ambiţia devine preponderenţă. Toată preocuparea tânărului se canalizează pe viitor, pe reuşita, pe competiţie, pe strategia în bătălia pentru poziţia socială.
Acum el intră în lumea nebuniei. Piaţa devine acum lucrul cel mai important. Întreaga lui fiinţă se îndreaptă spre piaţa: bani, putere, prestigiu.
De la douăzeci şi unu la douăzeci şi opt de ani, tânărul duce o viaţă aventuroasă, are ambiţii mari, dorinţe mari şi lupta prin toate metodele să şi le realizeze. La douăzeci şi opt de ani, devine conştient de faptul că nu toate dorinţele pot fi împlinite.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>