Iată din rândurile următoare cine este Romică Țociu și cum a ajuns acesta să fie cunoscut în toată țara.
Romică Țociu este un actor roman, născut pe data de 5 ianuarie 1962, în Craiova. A devenit cunoscut pentru umorul său și aduce zâmbete de fiecare dată când urcă pe scenă.
Romică Țociu, pe numele său real, Constantin Romeo Toma Țociu, este cunoscut ca fiind cel care formează un cuplu umoristic cu Cornel Palade.
Când cei doi nu sunt împreună, Romică Țociu reușește să aducă zâmbetul pe buze prin glumele sale, fără mai aibă nevoie de foarte multe cuvinte pentru a fi descris. În ceea ce privește studiile sale, nu au fost făcute informații publice cu privire la ce anume a urmat, însă mesrria lui de bază este cea de sculler matrițer, după ce a urmat școala la Sibiu. Actorul este cunoscut pentru colaborarea sa îndelungată cu celebrul Cornel Palade.
Cei doi participă la numeroase emisiuni de divertisment, dar și la momente umoristice pe scenă, iar revelioanele de pe micile ecrane îl au gazdă de câțiva ani. Romică și-a dorit să câștige bani încă de la o vârstă fragedă, așa că încă de la vârsta de 5 ani a început să cânte cu acordeonul familiei în fața porții. Cornel Palade a fost cel care l-a ajutat să ajungă la Teatrul muzical din Galați, iar regizorul Bițu Fălticeanu a fost cel care l-a pus într-un spectacol alături de Draga Olteanu-Matei, unde a jucat timp de 10 ani.
Din punct de vedere personal, actorul este la fel de împlinit ca în activitatea profesională. Romică Țociu este căsătorit de peste 28 de ani cu Nicoleta, cea care i-a fost alături în toate momentele sale din viață și cu care are doi copii, o fată și un băiat.
În cadrul unui interviu, Romică Țociu a povestit despre cum a fost copilăria lui și își amintește de educația primită în anii petrecuți acasă. Acesta avea de respectat anumite reguli și a fost învățat să își respecte părinții de fiecare dată. „Romică Țociu din copilărie era la fel ca cel de acum, vesel, neastâmpărat și pus pe șotii.
Mereu găseam scuze pentru lucrurile pe care nu le făceam bine, mereu ascundeam carnetul de note, ba mai spărgeam câte un geam… Copilării care se încheiau invariabil cu o chelfăneală zdravănă. Ba chiar îmi amintesc că în clasa a 10-a am fost prins fumând în baia școlii… Pedeapsa de cele mai multe ori era să fiu tuns la 0. De fiecare dată când luam vreo notă proastă sau făceam vreo prostie eram tuns la 0.
Când eram mai mic, făceam parte dintr-o gașcă de copii foarte cuminți, iar trăind într-o comunitate foarte restrânsă, se afla totul și evitam să facem prostii. Când am intrat la școală, mama afla foarte repede dacă nu eram cuminte, pentru că era verișoară primară cu directorul, iar asta a fost o tragedie pentru mine. În 30 de secunde, mama era la curent cu tot ce făceam, iar asta a continuat și la liceu, când mama cunoştea şi aici pe toată lumea.
Pe mama, doamna Nadia, o știau toți copiii din cartier, pentru că, de la primul strănut, aceasta avea pregătită injecția cu penicilină, astea erau timpurile. Respectul pentru părinți a fost un lucru care mi-a rămas imprimat. Când se mânca, se mânca, iar când trebuia să îi ajutăm cu treburile casei, nimeni nu se opunea. Eu așa am și învățat să gătesc, pentru că o ajutam pe mama în bucătărie. Am și avut mult timp grijă de sora mea, Anca, mai mică decât mine cu aproape 6 ani, o duceam la grădiniţă, îi făceam codiţe… Aşa era viaţa pe atunci, cu cheia de gât!”, a povestit Romică Țociu în urmă cu ceva timp.
