Adda a terminat tratamentul pentru boala Lyme, după 3 ani de chin.
Adda a trecut prin cea mai grea perioadă din viața sa în ultimii trei ani, atunci când a început să prezinte primele simptome ale bolii Lyme. Deoarece această boală este extrem de imprevizibilă, vedeta nu a știut prima dată ce se întâmplă cu organismul său. Astfel, a urmat o perioadă extrem de dificilă, în care s-a plimbat prin spitale și la numeroși medici, cu dureri greu de imaginat, încercând să primească un diagnostic.
Din fericire, însă, la 3 ani de când a fost diagnosticată, vedeta a reușit să termine tratamentul, iar acum așteaptă să facă testul pentru a vedea dacă mai este diagnosticată cu boala Lyme.
Adda a terminat tratamentul pentru boala Lyme
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Lunile trecute, vedeta a anunțat pe pagina de Facebook că a terminat tratamentul pentru boala Lyme, acest lucru constituind un motiv de fericire imensă pentru ea.
„ Postez și plâng ca un copil. Am vorbit cu medicul meu și mi-a spus că OFICIAL AM TERMINAT TRATAMENTUL PENTRU LYME! Probabil o să mai beau un pic mai târziu și o să plâng iar…. și apoi o să mai beau și iar o să plâng… ”, a scris Adda pe rețelele de socializare.
Adda, mărturisiri emoționante despre perioada dificilă prin care a trecut
Ulterior, artista a împărtășit cu urmăritorii săi din mediul online câteva gânduri și trăiri sincere pe care le-a avut în ultimii ani. Adda a trecut prin clipe greu de imaginat și, chiar dacă la un moment dat a crezut că organismul său va ceda, nu a încetat să lupte și că creadă că într-o zi totul va fi bine.
„Am făcut un calcul, ca eu sunt psihopată uneori. „Uneori”. Nu știu cât de exact este dar, în primele 5 luni de tratament am luat în total 4650 de pastile. 31 pe zi mai exact. Aici intră și cele de protecție hepatica, stomac etc bla bla. Că m-am căptușit bine ca să reziste organismul. Efectiv, spre final abia le înghițeam. Nu mai intrau. Apoi un an jumătate de injecții, Moldamin. Pentru cei care nu ați facut.. cum să vă explic. E ca și cum, printr-un ac lung și mare se injectează masca de păr. Cam atât de gros e. Iar durerea e ca și cum ai avea o măsea dureroasă de minte în bucă. E ceva absolut ireal. În lunile astea am mai înghițit, la nevoie, una alta. Mai ales dinalea de moși și babe, pentru artrită sau simptome neurologice. Zic moși și babe pentru că se face reclamă la tv la acele pastile, dar în reclamă apar unii de 70+. Și chiar ajută, pe cuvantu’ meu de cercetaș. Mai ales când mă trezeam noaptea și îl rugam pe Cătă să mă învelească pentru că nu îmi mai puteam mișca mâinile deloc. Uneori mai fac asta, dar noroc că trece senzația repede. I-am dat și cu vin alb uneori. Pentru că treceam de la agonie la extaz și voiam să-mi amorțesc durerea și frica și nerăbdarea și neliniștea. Și începeam să dansez singură prin casă. Mă bucur pentru fiecare om cu lyme care are rezultate și mă întristez de fiecare dată când aud vești proaste. Și încă îl rog pe Dumnezeu să îmi dea putere. Pentru că doar EL știe ce și cum va fi. Dar oricum va fi, îmi doresc să mă ajute. Să știu ce să fac cu binele, dacă binele va veni. Dar să știu să duc și greul, dacă e nevoie. Și îmi dau seama că anii ăștia m-au traumatizat. Dar mi-au și deschis ochii. Acum pot sa spun că VĂD! Din Octombrie 2020 nu știu cum e viața fără medicamente. Cumva, stau în gardă, cu armele pregătite să lupt cu dușmanul invizibil. Pentru că m-am obișnuit să fac asta zi de zi. Nu doresc nimănui așa ceva. Lyme-ul este tortură. Sunt curioasă cum voi reacționa dacă rezultatele vor fi în favoarea mea. Adică gândesc pozitiv că o să fiu negativă! Sunt curioasă cum e fără bolovanul în spate și grija pe umeri. Fără frică. Sunt curioasă cum e viața fără Lyme. Și în același timp mă întreb, dacă cumva voi mai știi cum mai e viața fără Lyme. Sunt profund recunoscătoare vieții că mi s-a arătat în toate formele. Nu a fost lină deloc. A fost cu atâtea lecții care, cu siguranță, nu sunt pentru lumea asta. Deși am început să le aplic aici. Pentru că cel mai bun lucru care a putut să mi se întâmple a fost să înțeleg că sunt aici ca să trăiesc pentru sufletul meu. Și dacă pot să fac bine, să fac. Și dacă pot să iubesc, să iubesc din toată inima. Și dacă pot să iert, să iert. Viața e un dar. Credeți-mă pe cuvânt. Nu o luați în glumă! Nu o sfidați. Nu o trădați. Nu vă trădați sufletul. Păstrați-l curat. Cât de mult puteți. În Februarie mă voi testa și sper să fiu negativă. Și sper să nu revină simptomele. Momentan, am rămas cu mici dureri și amorțeli și dacă sunt foarte obosită sau stresată, cu mici simptome neurologice. Dar e totul sub control. Și mă rog, așa să rămână. Pup-mi-aș fălcile, sincer, că nu credeam că-s în stare să duc la final tratamentul. Să reînceapă un alt capitol din VIAȚĂ!”, a scris Adda pe contul său personal de Facebook.
