Lidia Vadim a făcut mărturisiri dureroase despre ultimele momente ale tatălui său.
Au trecut opt ani de la moartea lui Corneliu Vadim Tudor, dar, chiar și așa, durerea este la fel de mare ca în prima zi. Corneliu Vadim Tudor a fost unul dintre cei mai apreciați politicieni din țară, cu apariții controversate uneori.
"Te rog, promite-mi că o să mergem la doctor.” Corneliu Vadim Tudor a refuzat de nenumărate ori să meargă la medic
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
În cadrul emisiunii În Oglindă, moderată de Mihai Ghiță, Lidia Vadim a povestit, în urmă cu câteva luni, cum au fost ultimele zile ale tatălui său și cum nu și-a lăsat munca până în ultimul moment. Deși se simțea rău, a refuzat să meargă la timp la spital.
„Tata a murit luni, pe 14 septembrie. Joi am mers la "Tricolorul", să-și facă ziarul și când s-a întors noaptea acasă a mâncat și i s-a făcut rău.
Mama i-a zis: "Uite, ar trebui să mergem la spital". Avea dureri în piept, nu se simțea bine. Mama spune că probabil atunci ar fi făcut un preinfarct. Și a refuzat să meargă. Și-a revenit. A doua zi, vineri, a dus-o cum a dus-o, tot așa, a mers la birou, sâmbătă a mers la un spectacol la Corul Armatei Roșii și la prânz avea biroul permanent al partidului. Ne-a sunat cineva și ne-a spus că arată rău la față.
A zis: "Nu arată bine, nu are o culoare bună la față, ce-i cu domnul președinte?". Noi, văzându-l non-stop, nu ne-am dat seama, când vezi un om tot timpul parcă nu îți dai seama că ar fi ceva schimbat, dar, într-adevăr, știam că nu se simte bine, i-am zis să nu meargă. Și a zis: "Nu, nu, nu! Cum să îi las eu pe ăia să își facă de cap acolo? Eu mă duc!".
În momentul în care nu a mai putut să controleze singur stările, Corneliu Vadim Tudor a cerut să fie dus la spital. “S-a trezit la șase dimineața, m-a trezit mama și mi-a zis: "Trezește-te, tata vrea să meargă la doctor!". Și am zis: "Wow, în sfârșit vrea să meargă, dar de ce la ora asta?". Când m-am dus la el în cameră, el era la geam, cu geamul larg deschis, nu putea să respire. M-a pus să-l cobor treptele de la etaj în sufragerie, sunase Smurdul, să vină să îl ia, că nu mai poate să mai respire: "N-am aer, o să mor". L-am coborât pe brațe, eu singură, l-am lăsat pe fotoliu și am zis: "Mă duc repede să mă îmbrac". Venise șoferul să o ducă pe sora mea la școală. Când l-am văzut în starea asta am zis: "Numai, plecăm să te ducem noi la spital, pe cine ai sunat de nu mai vine odată?". A zis: "Am sunat la Smurd și va veni". Am zis: "Nu există, trage mașina în fața porții și plecăm la spital". În momentul în care l-am luat tot pe brațe și l-am dus la mașină s-a pus în ușa de la intrare și a zis: "Mamă, asta e ultima mea zi, azi vin la tine.", a mai povestit Lidia Vadim.
Lidia Vadim a sperat la o minune până în ultimul moment
Corneliu Vadim Tudor și-a pierdut viața după ce a făcut 22 de stopuri cardiace și ajunsese ca o legumă. În momentul în care inevitabilul s-a produs, lumea Lidiei parcă s-a sfârșit. Aceasta nu a conștientizat moartea tatălui său până după cele 40 de zile, deja mergea zilnic la mormânt și aprindea lumânări. „Când am ajuns la colțul străzii a venit și Smurdul. Bine că nu l-am urcat în Salvare, că nu mai apucam să ajungem cu el la spital. Tot drumul stăteam în spatele lui, era pornit aerul condiționat, toate geamurile deschise: "Nu pot să respir, mor, mor, eu astăzi mă duc". Știu că i-am scris verișoarei mele și nu m-a crezut. Când am ajuns cu el la spital l-au așezat pe un scaun cu rotile și l-au dus în camera de resuscitări și ultima dată când l-am văzut mișcându-se a fost când l-au ridicat în fund, să-i rupă tricoul. L-am văzut picând pe pat. Am stat acolo la Urgențe, au venit toți doctorii din lume, nu am văzut niciodată atâția doctori pentru un om. Când l-au scos era intubat, doctorul ne-a zis: "Nu trebuie să îl vedeți așa, o să-l ducem sus, o să fie bine, o să-l ducem într-un salon". Dar eu l-am văzut că e intubat și știam ce înseamnă asta. Și ne-am dus, am stat la Terapie Intensivă până la prânz, mama i-a chemat toți frații, să vină să-l vadă. Ne-au lăsat să intrăm la el și ne-am dat seama că nu-i ok, ne-au spus că a făcut 22 de stopuri cardiace, că a intrat în moarte cerebrală. Și au zis: "Dacă va supraviețui, va rămâne o legumă". Nici nu mă gândeam, parcă trăiam un film. Am stat acolo până la șase seara până mătuși-mea și vară-mea au zis să mergem să facem niște sandvișuri.
Puteam să intrăm, îi făceam masaj la mâini, la picioare, doctorii ne explicau că se face tot ce se poate pentru el. La 18:25 doctorul a intrat în sala care eram și ne-a zis: "Ne pare rău, dar nu am mai putut face nimic". Din momentul ăla, filmul în viața mea s-a rupt. Mama știu că a intrat la el, eu nu mai eram acolo mintal. Dar știu că am sunat-o pe sora mea: "Jeni, uite, trebuie să îți spun ceva". Și mi-a zis: "Să nu-mi spui că a murit". După aia m-am dus în curtea spitalului, unde toți oamenii mi-au băgat calmante pe gât, eram ieșită de sub control total, nu știam ce se întâmplă cu mine. Afară, la câțiva metri de mine, erau tone de ziariști, eu nu știam ce să le spun. Nu conștientizam ce s-a întâmplat. Tot ce a urmat după a fost ca un film în care eu am jucat, dar pe care eu nu l-am trăit.”, a mai spus Lidia Vadim pentru sursa menționată anterior.
