O mamă işi iubeşte copii, indiferent de cum aleg să se poarte aceştia cu ea. Insă povestea pe care o vei citi iţi va arăta o lecţie de viaţă pe care nu o vei uita niciodată!
Anii au trecut, eu am învăţat bine mereu şi mi-am dorit să ajung într-un oraş mare din străinătate unde să am o viaţă bună, prosperă şi să scap de sărăcia care ne sufocă, pe mine şi pe mama mea cu un singur ochi. Am avut oportunitatea de a fi luat de familia unui unchi aflat la mii de kilometri distanţă care s-a oferit să mă ţînă în găzduire încă de la 12 ani că să îmi continui studiile, pentru că era foarte bun, iar mama foarte săracă.
Ambiţia şi determinarea m-au ajutat şi am reuşit să întru la Universitatea din Seoul unde am fost unul din cei mai buni studenţi, am avut bursă şi am început să trăiesc mai bine. Acolo mi-am cunoscut viitoarea soţie, împreună ne-am găsit de muncă joburi foarte bune şi bine plătite, am făcut împreună doi copii şi am cumpărat o casă frumoasă cu grădina şi loc de joacă pentru copii.
Viaţă mea se află pe făgaşul dorit, într-o ţară departe departe de locul meu natal. Din acest motiv, al depărtării, dar şi al ruşinii cu mama mea, nu m-am mai văzut cu ea ani de zile.
Îmi place nouă mea viaţă şi locul unde trăiesc pentru că nu îmi aminteşte cu nimic de mama mea. Într-o bună zi însă, cineva sună la uşa… Deschidem uşa şi pe cine văd? … Pe mama mea… Desigur, tot cu un singur ochi.
Îmbătrânita şi prezenţa la uşa mea. În loc să mă gândesc cum a putut ea să ajungă aici, eu am simţit că pică tot cerul peste mine.Fetiţă mea s-a speriat de ea şi a fugit iar eu am strigat la această femeie, înfuriat: “Cine eşti tu? Nu te cunosc!! Cum îndrăzneşţi să vii în casă mea şi să îmi sperii copilul? Te rog să pleci, acum!!”.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>