SFÂNTUL DUMITRU - protectorul Bucureştiului. Tradiţii şi obiceiuri

SFÂNTUL DUMITRU. Socotit zeu în Panteonul românesc, Sâmedru este patron al iernii pastorale, sărbătorit la 26 octombrie, reprezentând moartea vegetaţiei, venirea iernii şi a frigului. A fost asimilat de popor ca Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoditorul de mir şi făcătorul de minuni.

SFÂNTUL DUMITRU. Pe 26 octombrie, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Cuviosul Dimitrie, cunoscut şi sub numele de „Basarabov“ sau „cel Nou“. Mii de pelerini se adună an de an pe Dealul Patriarhiei din Capitală ca să se închine moaştelor sale, rugându-l pe Sfânt să-i întărească în credinţă şi să-i ferească de necazuri.

SFÂNTUL DUMITRU a trăit în secolul al XIII-lea, fiind născut într-o familie săracă, dar cu mare credinţă în Dumnezeu, dintr-un sat de la sudul Dunării.

Întrucât părinţii n-au avut bani să-l dea la şcoală, el s-a ocupat de îngrijirea vitelor. Când a crescut, tânărul s-a retras într-o peşteră din apropierea localităţii natale, unde s-a dedicat vieţii monahale. Acolo, a stat în rugăciune, izolat fiind de toată lumea.  

Pe lângă faptul că „încuie vara", Sâmedru desfrunzeşte codrul şi aduce zăpada pe pământ, patronează învoielile făcute cu jumătate de an în urmă la Sângiorz; astfel, depăşeşte cadrul unei mici sărbători de toamnă, devenind un reper agrar şi pastoral al anului ţărănesc, scrie universulagresean.ro.

SFÂNTUL DUMITRU, TRADIŢII ŞI OBICEIURI

În satele din ţara Haţegului, proprietarii de cai tund coamele cailor tretini (până la 3 ani) ca să aibă păr frumos.

În ţinutul Pădurenilor se obişnuia ca să se facă o cruce pe zidul acareturilor cu un tăciune rămas de la focurile de Sf. Dumitru, împotriva spiritelor rele.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>