Două din trei persoane diagnosticate cu cancer de cap sau gât ajung la medic abia când boala este într-un stadiu avansat.
„Depistat din timp, acţiunea noastră, a medicilor, poate fi una curativă, pacientul având o calitate a vieţii cu atât mai bună cu cât boala a fost descoperită mai devreme. În situaţiile diagnosticării tardive, din păcate, putem acţiona doar pentru a prelungi viaţa pacientului şi a ne îngriji ca aceasta să aibă o calitate cât mai bună cu putinţă.”, a explicat Dr. Oana Gabriela Trifănescu, Medic primar oncologie la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” din Bucureşti.
Prevalenţa depresiei în rândul acestora este de 22-57%, comparativ cu prevalenţa în rândul celor diagnosticaţi cu alte tipuri de cancer, care este în jur de 15-25%. Rata de suicid este şi ea de două ori mai mare în cazul celor diagnosticaţi cu cancer de cap sau gât.
„Viaţa socială, profesională, dar şi familială a pacientului cu cancer de cap sau gât este, după diagnosticare, total diferită de viaţa lui aşa cum o ştia.
Urmările tratamentului, precum şi teama permanentă venită din posibilitatea regresiei bolii duc frecvent la stări de depresie, iar sprijinul celor dragi, precum şi ajutorul de specialitate sunt resurse extrem de importante în depăşirea acestor momente” a declarant Alina Comănescu, fondator Asociaţia Sănătate pentru Comunitate.citeste continuarea aici
