TCC fac parte din „terapiile scurte“. Terapia cognitiv-comportamentala nu este interesata de istoria pacientului si nici de copilaria lui. TCC se concentreaza mai curand asupra rezolvarii eficiente a unor probleme precise.
El este astfel indemnat sa infrunte direct si gradat acest stimul sau sa faca apel la imaginatie pentru a vizualiza situatia care il sperie. Intentia nu este aceea de a-l transpune intr-o „stare diferita”, terapia vizand aspectele constiente, rationale, asupra carora are putere de discernamant.
Intrebarea esentiala pe care ajunge acesta sa si-o adreseze este urmatoarea: am motive sa persist in acest comportament?
Indicatii. Terapiile comportamentale corijeaza un comportament, o frica, o obsesie, o inabilitate. Fobiile si tulburarile obsesionale sunt in prezent domeniul predilect al terapiilor comportamentale, la fel ca si fobiile sociale, care capata diferite aspecte (trac, tremuraturi, transpiratie) in situatii in care subiectul se gaseste in prezenta altora.
Asociate cu terapiile cognitive, terapiile comportamentale dau rezultate si in cazul anorexiei, bulimiei, tabagismului, toxicomaniei, alcoolismului, anxietatii, depresiei, insomniei, tulburarilor sexuale sau esecurilor scolare.
Tratarea stresului devine un domeniu privilegiat al terapiilor cognitive. Metodele acestora sunt utilizate in companii pentru instruirea angajatilor. Un alt aspect, mai apropiat de medicina, abordeaza rolul cognitiilor in cazul durerii si importanta comportamentului in aparitia unor anumite boli, cum ar fi bolile cardiovasculare.
citeste continuarea aici