Lucrurile s-au mai potolit o vreme, pentru că şi Andrei era încântat de noul lui statut, şi părea că paternitatea i-a scos definitiv din cap ideea de alte femei. Pauza n-a durat decât doi ani.(...) La un moment dat a început să fie foarte tăcut şi, evident, preocupat de ceva. Se închidea în baie şi nu pricepeam de ce era atât de îngrijorat de câte ori ieşea de acolo.
La început n-am realizat grozăvia situaţiei, până când nu mi-m dat seama că era posibil ca el să ne fi infectat şi pe noi, pe mine şi pe Iulia. Am făcut şi noi analizele – nu vreţi să ştiţi ce era în sufletul meu când i-am făcut copilului de doi ani testul HIV- şi din fericire a ieşit negativ.