Marcela Fota și Mariana Ionescu Căpitănescu au vorbit cu sinceritate despre un moment greu din familia lor și cât de important a fost să își găsească puterea de a merge mai departe.
Cunoscute, iubite și îndrăgite, Marcela Fota și Mariana Ionescu Căpitănescu aduc bucurie de fiecare dată când pășesc pe scenă și în lumina reflectoarelor, acolo unde duc mai departe iubirea pentru muzica populară. Chiar dacă au fost greu încercate de anumite probleme din familie, acestea au reușit să găsească puterea de a merge mai departe pentru cei dragi.
Marcela Fota, drama de după pierderea soțului
Cele două surori au fost invitate în cadrul podcastului Chef la maxim cu Minodora și Papi, acolo unde au vorbit despre drama trăită de Marcela Fota atunci când și-a pierdut soțul.
Marcela Fota: Nu vreau să mă duc, chiar nu vreau să mă duc acolo, la toată întâmplarea asta, că a fost greu. Conștientizezi că nu ai altă variantă. Mai ales în situația noastră, nu a existat decât acceptarea. Singura variantă, acceptarea. Și știi și tu ce înseamnă să ai un copil și să-i arăți, să încerci să-i insufli că, de fapt, viața merită să fie trăită, indiferent de încercările la care te supune.
Minodora: Câți ani avea băiatul atunci?
Marcela Fota: 11 ani jumătate.
Mariana Ionescu Căpitănescu: Dar ea nu l-a forțat. Băiatul a înțeles ce s-a întâmplat. Nici nu l-a forțat să meargă el pe ultimul drum.
Citește și: VIDEO Cresc prețurile la alimente și energie. Presiune tot mai mare pe bugetele românilor- stirilekanald.ro
Marcela Fota: La 11 ani jumate mi-a zis că ar vrea să nu ia parte la toată această întâmplare și nu l-am forțat să meargă, sub nicio formă. A fost alegerea lui. I-am dat voie să aleagă.
Mariana Ionescu Căpitănescu: Noi suntem femei luptătoare. Deci nu poți să rămâi într-o situație, să zici: „Hai că rămân așa tristă și toată viața să mă compătimească lumea, să-mi plângă de milă.”
Marcela Fota: Situația este exact în felul următor. Toată lumea zice: „L-a uitat.” Eu mi-aș dori fiecare femeie sau fiecare persoană în parte să-și piardă omul drag la peste 90 de ani, la 100 de ani, cel mai bine.