Artista a vorbit despre cât de greu i-a fost faptul că tatăl său a fost mai tot timpul plecat.
Nicoleta Nucă a fost invitată în cadrul podcastului „Te Ascult”, moderat de Ilinca Vandici, acolo unde și-a deschis sufletul și a oferit detalii neștiute din copilăria sa.
Copilăria Nicoletei Nucă, marcată de lipsa tatălui
Citește și: Cine este Nicoleta Nucă. „Am învățat să mă accept, nu mă pedepsesc.”
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Artista a declarat că tatăl său a fost mai toată copilăria absent din cauza jobului. Acest lucru a declanșat în sufletul Nicoletei Nucă o mare durere. Astfel, Nicoleta Nucă s-a simțit abandonată de propriul tată, care nu a fost alături de ea la serbări și nu i-a spus cuvinte dulci, de încurajare, ci doar se preocupa să o laude în fața oamenilor.
„ Cred că se activează rana abandonului într-un fel. Pentru o fetiță, cel puțin în mod sănătos, relația cu tata ar trebui să fie foarte bine consolidată. Eu nu am fost cazul ăla de copil. Eu am avut o relație foarte apropiată cu mama și cred că ea a încercat să compenseze de foarte multe ori, fix prin prezența ei prea multă pe alocuri, această absență a tatălui.
Sun conștientă că tata nu a fost absent în mod voit. A fost pentru că a muncit. Tata a fost mereu genul de bărbat stâlpul familiei, care a avut grijă de noi din toate punctele de vedere. Nu ne-a lipsit absolut nimic, în schimb ne-a simțit prezența și iubirea manifestată prin cuvinte, prin prezență pur și simplu, prin comportamentul frumos. El mereu s-a mândrit cu noi și eram cele mai tari, cele mai frumoase, cele mai talentate.
Era chiar mare motiv de mândrie pentru el faptul că are o soție frumoasă, gospodină și deșteaptă și mai are și un copil care este și ăsta deștept și talentat. Familia perfectă. În ochii lumii a știut să spună asta și să se laude cu ce minunății și comori are acasă, dar acasă, în schimb, nu spunea asta. Ar fi fost perfect invers. Fix asta mi-aș fi dorit, ca atunci când am o serbare să fie și tata.
