Cornel Luchian a făcut dezvăluiri despre accidentul teribil prin care a trecut.
Cornel Luchian a fost prezent recent în cadrul emisiunii În Oglindă, acolo unde a făcut dezvăluiri dureroase despre momentul în care a suferit un accident teribil în Italia.
Mihai Ghiță: Accidentul a fost în Italia sau în România?
Cornel Luchian: Da, acolo a fost. Ei sunt foarte buni pe recuperări, operații.
Mihai Ghiță: Îți aduci aminte contextul în care s-a întâmplat accidentul sau nu mai ai memorii despre el?
Cornel Luchian: Sincer, impactul, acolo l-am pierdut. Am intrat în comă direct și m-am trezit după aia în spital, după zile întregi. Știu doar atât, că atunci când mergeam cu mașina pe stradă îmi aduc aminte viteza pe care o avea și, în momentul acela, cred că atunci când a ațipit șoferul, cred că am ațipit și eu.
Mihai Ghiță: Deci nu tu conduceai.
Cornel Luchian: Nu, eu eram pasager în spatele șoferului.
Mihai Ghiță: Și șoferul a adormit.
Cornel Luchian: Da.
Mihai Ghiță: Mergeați către muncă.
Cornel Luchian: Da. Și eram și pe autostradă. Viteză mare. El a adormit și s-a dus direct în curbă. A intrat în parapet. În parapetul din dreapta, după aia din stânga. Pe mine m-a aruncat în cealaltă parte de autostradă. Ceilalți au rămas în mașină. A mers mașina de două ori peste cap și s-a oprit.
Cornel Luchian, cel mai afectat din accidentul produs pe o autostradă din Italia
Cornel și-a amintit și despre momentul în care a fost aruncat din mașină, fiind cel mai afectat dintre toți cei care erau în autoturism. Bărbatul a explicat și cât de mari erau durerile, încât nu rezista fără să nu stea sedat.
Mihai Ghiță: Din toți care erați în mașină, cine a fost cel mai afectat? Tu?
Cornel Luchian: Eu. Pentru că impactul a fost undeva în partea stângă.
Mihai Ghiță: Când te trezești din comă și apar primele amintiri pe un pat de spital din Italia, erai singur sau era cineva lângă tine?
Cornel Luchian: Când m-am trezit eram singur. După erau colegi, după și fosta mea soție, care a fost mereu lângă mine. Eram pe vremea când încă eram logodiți. Țin minte când m-am trezit prima dată, am întrebat dacă sunt întreg. Nu lipsea nimic din mine. Eram întreg, dar eram distrus. Țin minte că, atunci când mă trezisem din prima dată, n-am rezistat din cauza durerilor. Mă țineau legat de pat și i-am rugat după două minute să mă sedeze înapoi. Zic: „Sedați-mă să mai dorm, să-mi mai revin.” Așa am făcut timp de vreo două-trei săptămâni pentru că nu am reușit. Eram atât de lovit, atât de distrus încât nu rezistam durerilor.
